• Recomandările experților
  • Radiatoare

Umiditatea ambientală: o provocare pe mai multe planuri

Deși temperatura este adesea un etalon pentru confortul interior, umiditatea joacă și ea un rol important. Ea nu ne afectează doar confortul, ci și sănătatea noastră, respectiv starea clădirilor. De aceea, este important să înțelegem provocările și efectele gestionării corecte a umidității.
Umiditatea interioară

Nivelurile de umiditate ambientală

Nivelurile de umiditate recomandate pentru interiorul clădirilor sunt cuprinse între 30 și 50%. Ele pot fi măsurate cu ușurință dacă folosiți un higrometru sau un termometru care afișează nivelurile de umiditate relativă (mai exact, volumul de apă din aer raportat la temperatură). Menținerea umidității în acest interval nu este întotdeauna o sarcină simplă, dar este foarte importantă pentru menținerea calității aerului interior.

Umiditatea scăzută

Aerul cald are o umiditate mai mare decât cel rece, iar camerele neîncălzite corespunzător pot prezenta riscul de umiditate scăzută. Acest mediu poate favoriza uscarea pielii și creșterea cantității de praf din cameră, agravând alergiile, astmul și alte afecțiuni. Un aer prea uscat poate provoca iritații la nivelul plămânilor și gâtului, crescând și riscul de infecții virale.

Umiditatea ridicată

Deși efectele umidității scăzute sunt evident neplăcute, riscurile asociate cu nivelurile ridicate de umiditate sunt mai ample. Este evident că umiditatea ambientală ridicată crește și umiditatea materialelor de construcții, a finisajelor și a structurilor. Când aceste materiale se umezesc, ele reprezintă un mediu propice pentru mucegai și bacterii. Înmulțirea microbilor poate declanșa sau agrava alergiile și poate provoca boli.

„În plus, dezvoltarea mucegaiului și putregaiul pot deteriora și structurile clădirilor. În timpul sezonului de încălzire, dacă nu s-a aplicat corect bariera de vapori, umiditatea prezentă în aerul din încăpere tinde să se transfere pe anvelopa clădirii. În acest caz, umiditatea se condensează în interiorul structurii și, pe lângă dezvoltarea microbilor, determină și o scădere a izolației termice și o creștere a consumului de energie termică”, afirmă Mikko Iivonen, Senior R&d Adviser în cadrul Purmo Group.

Cum se formează umiditatea ambientală?

Pentru a gestiona corect umiditatea și a evita riscurile asociate cu niveluri scăzute sau ridicate de umiditate, este important să înțelegem cum se formează aceasta. Mikko Iivonen explică: „Pe de o parte, există o cantitate mică de umezeală care pătrunde în clădire din exterior, prin aerul din sistemele de ventilație. Cu toate acestea, sursa principală de umiditate este reprezentată de locatari și de dotările locuinței. O familie obișnuită produce aproximativ 5-10 litri de umiditate ambientală pe zi."

Ventilație

Singura modalitate de a reduce umiditatea ambientală excesivă este ventilația adecvată. De exemplu, în clădirile rezidențiale, ventilația asigură aportul de aer curat din exterior în camere, eliminând aerul umed și stătut, mai ales din băi și bucătării. În cazul profilurilor de ferestre moderne, cu etanșeitate superioară, sau în încăperile nevitrate, trebuie să se acorde o atenție deosebită aerisirii încăperilor și, eventual, asigurării unei ventilații forțate. Se consideră că o rată suficientă de ventilație se situează la 0,35 l/s per m2 de etaj, această valoare asigurând schimbarea volumului de aer din locuință o dată la două ore. Dacă ne gândim la importanța aerisirii, nu este de mirare că un sistem de ventilație este acum obligatoriu pentru renovări și clădiri noi.

Sisteme de încălzire

Deși sistemul de încălzire controlează temperatura interioară, nivelurile de umiditate ambientală afectează și sistemul de încălzire. În special în încăperi umede, precum baia și bucătăria, utilizarea radiatoarelor din oțel este posibilă numai dacă se respectă regimul și limitele de utilizare. În caz contrar, umiditatea ambientală pe termen lung (umiditatea relativă > 60%) va favoriza apariția ruginii. Pentru aceste camere se recomandă montarea de radiatoare fabricate, de exemplu, din alamă, aluminiu (cu țevi de cupru) sau oțel inoxidabil.

În plus, este important ca radiatoarele să nu fie amplasate în zone unde pot fi stropite cu apă, cum ar fi sub chiuvetă sau la mai puțin de 1,5 metri distanță de duș sau de cadă. Dacă sunt instalate în aceste zone și apar urme de rugină, nu mai puteți beneficia de garanție. Cu toate acestea, unele situații specifice, cum ar fi spațiul limitat, impun instalarea radiatoarelor în zonele unde pot fi stropite cu apă. În astfel de cazuri, se va apela la măsuri speciale precum galvanizarea suprafețelor, straturi de protecție adecvate etc. Dacă aveți nevoie de mai multe informații despre măsurile de protecție posibile, reprezentantul dvs. de vânzări Purmo vă vă ajuta cu plăcere.